Câteva cuvinte despre Mihail Cristian Deac și cartea sa

Aripi de Foc in Gura Timpului

 

 

Nimic fără Dumnezeu

                       

           

           În vremuri de lux, oameni de lux, în vremuri întunecate, licurici in zbor peste cerul culturii. Totul merge mână în mână, nimic la întâmplare și nimic fără Dumnezeu. Am trăit mult, am cunoscut mulți oameni și am acumulat la fel de multe experiențe. Am întâlnit oameni care adaugă in desaga propriei vieți, averi, proprietăți de lux, poziții neașteptate, un loc privilegiat în societate și, chiar și așa, nu sunt niciodată fericiți și liberi. Ei numesc aceasta, evoluție. Unii primesc oameni în inimă și în căruța vieții. Oameni cu virtuți sau fără, oameni smeriți sau nu, oameni care se prăbușesc la prima suflare a vântului și alții care își dau ultima suflare pentru a salva o viață. Una dintre aceste persoane pe care am avut marele noroc să le întâlnesc în viața mea, este prietenul meu, poetul și preotul Mihail Cristian Deac. Tocmai datorită acestei prietenii minunate dar și pentru a vorbi despre cea mai recentă colecție de poezii a sa, numită Alas de fuego en la boca del tiempo, ne-am adunat astăzi, aici, în această zi prețioasă.

Voi spune doar câteva cuvinte despre poezia care ridică sufletul poetului spre densitatea spiritualului și voi lăsa loc pentru o prezentare detaliată minunatei poete Ana Garrido Padilla, care a avut deferența de a pregăti prologul acestei cărți, și a poetei Isabel de la Cruz, care încheie opera autorului cu o mare artă, oferindu-i locul pe care îl merită.

Despre carte pot spune că este o carte profundă, care necesită multă atenție și că săgeata ei este îndreptată spre inima cititorului. O colecție de poeme care călătorește în jurul lumii și pătrunde în timp și peste timpuri, făcându-ne să vedem prin ochii autorului, civilizațiile, trecerea lor prin intermediul obiceiurilor și credințelor lor.

Există un fir roșu care însoțește această călătorie și acesta este singurul care rămâne și hrănește sufletul, credința.

Oamenii pot fi cruzi, pot inventa mașinăriile necesare pentru a manipula și obține putere și bunuri, dar cred că este timpul să realizăm, poate să simțim și să admitem că există ceva dincolo de ceea ce putem înțelege. Un ceva suprem care răspunde fiecărei întrebări dacă ești pregătit să primești răspunsul. Această forță, pe care o numim energie divină, este vie de-a lungul istoriei umane, iar fiecare civilizație i-a dat un nume după propria percepție. Religiile indică fiecare pas și mai ales, apără ideile care  au dus la nașterea fiecăreia.

Prietenul și poetul nostru Mihail Cristian Deac s-a născut ortodox, de fapt este un înalt reprezentant al Bisericii Ortodoxe, dar nimic și nimeni nu-l împiedică să investigheze și să încerce să afle ce se afla dincolo de dogme și obiceiuri. În poezia sa, misterul banal se contopește cu propria sa carne, dând naștere misterului poeziei

Liniștea apei acoperă umbrele, spune poetul

 

În El aire de Xantafi, poetul călătorește și descoperă praful pe care calcă, astăzi transformat în asfalt, și se gândește la propriul început în povestea sa, deja așezat, și dorește doar să creeze căi spre inima sa pentru că doar așa poate atinge esența, calmul care îi definește sufletul.

Este Mihail Cristian Deac poet? Ei bine, da, versurile lui o spun clar pentru că sub privirea lui dulce înfloresc pietrele, de fapt, știe și în ce moment.

Este această carte o enigmă? Nu, deși la fiecare pas există mister, poetul dezvăluie petală cu petală până in străfundul vieții, se așază acolo și ne spune încet ce simte;

Ne arată lumina din întuneric, transformă o noapte pierdută de vară într-un cântec de zori care își ia ostatic propriul râs sfărâmat.

Și pentru că nimeni nu menționează asta, poetul se simte aproape obligat să avertizeze despre glonțul de argint care ucide când se trezește.

Mihail Cristian Deac este un poet care cere pace, armonie și iubire

Eu fac parte din tine                   

                              și tu din mine...                 

                                                   suflet, inimă și viață.

 

Și își închide cercetarea pământească într-un mod unic, iar acest mod este liniștea absolută în care, în lumină deplină, stau așezate pietrele lui Brancusi.

 

Vă invit să citiți colecția de poeme Alas de fuego en la boca del tiempo, pentru că citind-o descoperim un poet exigent și curajos, un gânditor care, calm și blând, descoperă, se descoperă pe sine și încearcă generos să lumineze împrejurul sau. Este satisfăcător să știi că încă mai există oameni care se pot transforma in lumină în vremuri dificile, oameni care nu își pierd speranța și continuă lupta pentru că, nu-i așa? totul merge mână în mână, nimic la întâmplare și mai ales, nimic fără Dumnezeu.

 

                                              Felicitări, poetul nostru, continuă să dăruiești lumină.

                                                                                                 

 Mariana Feride - poetă